De mâine, nimic nou.
Începând cu 14 noiembrie, creştinii ortodoxi sărbătoresc Postul Crăciunului. Perioadă premergătoare sărbătorii Naşterii Domnului, Postul Crăciunului durează 40 de zile şi înseamnă schimbarea regimului alimentar şi a conduitei morale. Detalii, aici.
După inventarea a numeroase nebănuite produse pe bază de soia, de exemplu, regula sau regulile referitoare la alimentaţie au devenit ceva mai uşor de respectat. Un lucru bun, dacă stăm să ne gândim că aşa vor fi oameni care, în condiţii normale nu ar postii, dar acum încearcă. Totuşi, cred că ajungem să păcălim regulile. Un lucru rău, mai ales pentru că ne păcălim pe noi înşine.
O problemă ce mie mi se pare cu adevărat disperată e uşurinţa cu care susţinem că ţinem Postul, cu toate că ne îngrijim doar de un aspect. Comportamentul nostru cred că ar trebui să fie diferit în această perioadă. Pentru a nu ne pregăti doar stomacul, ci şi sufletul. Îmi aduc aminte că, la vârsta copilăriei, când nu puteam să înţeleg foarte multe, tot ceea ce mi s-a spus despre Post e că el ne face cale corectă spre Naşterea lui Iisus. Şi atunci, nu pot să nu mă întreb, cine mai înţelege explicaţia asta simplă? Pentru cine perioada care urmează nu e una de dietă, numai bună pentru pierdut kilograme în plus pentru a încăpea în hainele de revelion? Cine posteşte cu adevărat?
Răspunsul pe care mi-l dau singur e că aproape nimeni nu mai face asta. Suntem îngropaţi de griji sociale, care ne macină profund, dar uităm să ne preocupăm de singurul lucru important în viaţă: sufletul nostru. El de ce să nu ia o pauză de la răutatea cu care îl atacăm, ştirile negative care ne afectează vizibil şi invizibil, de la porcăriile de bârfe pe care le ascultăm? O pauză binemeritată de rugăciune. Pauză în care să ne sacrificăm timpul dedicat televizorului, calculatorului sau muzicii şi să ne aplecăm spre rugăciune şi meditaţie.
După inventarea a numeroase nebănuite produse pe bază de soia, de exemplu, regula sau regulile referitoare la alimentaţie au devenit ceva mai uşor de respectat. Un lucru bun, dacă stăm să ne gândim că aşa vor fi oameni care, în condiţii normale nu ar postii, dar acum încearcă. Totuşi, cred că ajungem să păcălim regulile. Un lucru rău, mai ales pentru că ne păcălim pe noi înşine.
O problemă ce mie mi se pare cu adevărat disperată e uşurinţa cu care susţinem că ţinem Postul, cu toate că ne îngrijim doar de un aspect. Comportamentul nostru cred că ar trebui să fie diferit în această perioadă. Pentru a nu ne pregăti doar stomacul, ci şi sufletul. Îmi aduc aminte că, la vârsta copilăriei, când nu puteam să înţeleg foarte multe, tot ceea ce mi s-a spus despre Post e că el ne face cale corectă spre Naşterea lui Iisus. Şi atunci, nu pot să nu mă întreb, cine mai înţelege explicaţia asta simplă? Pentru cine perioada care urmează nu e una de dietă, numai bună pentru pierdut kilograme în plus pentru a încăpea în hainele de revelion? Cine posteşte cu adevărat?
Răspunsul pe care mi-l dau singur e că aproape nimeni nu mai face asta. Suntem îngropaţi de griji sociale, care ne macină profund, dar uităm să ne preocupăm de singurul lucru important în viaţă: sufletul nostru. El de ce să nu ia o pauză de la răutatea cu care îl atacăm, ştirile negative care ne afectează vizibil şi invizibil, de la porcăriile de bârfe pe care le ascultăm? O pauză binemeritată de rugăciune. Pauză în care să ne sacrificăm timpul dedicat televizorului, calculatorului sau muzicii şi să ne aplecăm spre rugăciune şi meditaţie.