Într-o intervenţie telefonică în emisiunea Gabrielei Vrânceanu-Firea de vineri, "Ştirea zilei", la Antena 3, Adrian Cioroianu a făcut următoarea declaraţie importantă:

Aceşti oameni care comit astfel de infracţiuni, nu trebuie trimişi în regim de celulă cu televizor, ar trebui puşi la muncile cele mai dure şi formate batalioane disciplinare, nu ştiu dacă asta le-ar aduce mintea la cap sau nu. Eram ieri în deşertul dintre Alexandria şi Cairo şi mă gândeam dacă nu cumva am putea cumpăra un teren din deşertul ăla egiptean, să-i plasăm acolo pe cei care, astfel de oameni ne fac de rîs. E limpede că dacă se duc în Italia acolo se simt binişor, climă plăcută, în jurul lor aud o limbă latină, pe care într-o lună cît de cît o înţeleg. Astfel de oameni nu ştiu dacă îi ajutăm interzicîndu-le să mai iasă din ţară.

Îndrăzneţ, ca de la tribuna unui congres comunist, Cioroianu, care, întâmplător e Ministrul de Externe într-un stat democratic, emitea teorii fabuloase ce numai soluţii nu se pot numi. Cum poate un istoric să imagineze astfel de pedepse pentru nişte infractori, indiferent de culoarea pielii? Nu a învăţat practic nimic? Nu înţelege el că o poziţie extremă ca aceasta nu îi va aduce nici un bine? Cum să vrei să cumperi teren în Egipt, când poţi, de exemplu, să îi omori pentru organe, să îi faci sclavi în România sau să îi foloseşti cobai în experimente farmaceutice, ceea ce le-ar da lor un rost corect şi ar fi mult mai ieftin, poate chiar profitabil?
Încep să cred că Adrian Cioroianu nu are nici un pic de viziune politică şi că nu înţelege prea bine la ce anume îl obligă funcţia pe care o ocupă. Aşa cum era de asţeptat, reacţiile din presă şi societatea civilă, l-au obligat să îşi retragă elegant şi ruşinos cuvintele. De asemenea, cred că nu ar fi făcut asta dacă declaraţia lui trecea neobservată. Naturaleţea şi sinceritatea cu care îşi aduna ideile mă fac să înclin astfel.
Şi, aşa cum se petrece aproape de fiecare dată în România, Cioroianu e în continuare Ministru de Externe, în ciuda faptului că i s-a cerut demisia în mod repatat. Dar, el e prea competent pentru a abandona cinstit o funcţie în care a făcut gafe mărunte şi a avut abordări total nediplomatice pe subiecte sensibile. La el, nu numai mesajul e greşit, ci şi exprimarea, plină de greşeli gramaticale şi logice.
E cazul să ne bucurăm de onestitatea acestui om, pentru că el trebuie să fi fost sincer în intervenţia de vineri seară şi să nu fim răutăcioşi în a-i căuta defecte acolo unde ele nu există. Sinceritatea, chiar dacă ea exprimă cele mai nepotrivite idei, care intră în contradicţie cu drepturile omului, le iartă pe toate.